De la camera de chat şi banalul forum la realităţile 3D

În copilărie am avut parte de o consolă de jocuri la care erau legate 2 joystick-uri cu care controlam ori un supererou ori o maşină/avion. În prezent, toate jocurile ce rulează pe computer pot fi jucate în faţa monitorului şi cu joystick-ul pe birou ca alternativă la tastatură sau echipamente ce reacţionează/răspund ca în realitate – volan cu vibraţii şi force feedback, pedale etc. Nu sunt un împătimit al jocurilor pe calculator, dar am auzit de Sims, jocul în care aveai în grijă un personaj. Am jucat puţin un joc de strategie cu caracter economic, Stronghold, în care mi-am construit un regat şi l-am administrat aşa cum am ştiut mai bine … din faţa monitorului şi a tastaturii.

De când m-am conectat la Internet am folosit chat-ul, mi-am făcut conturi pe diferite forumuri sau reţele sociale. Între timp reţelele sociale au evoluat la stadiul de realităţi virtuale 3D. Aşa au apărut lumi virtuale ca SecondLife sau eRepublik (dezvoltat de George Lemnaru şi preluat în toamna lui 2006 în proporţie de 75% de Alexis Bonte). Cu cât aceste realităţi virtuale sunt mai interactive, dau posibilitatea transpunerii violenţei din viaţa reală în spaţiul virtual.

Au apărut agregatoare care adună la un loc toate profilele de pe reţelele sociale unde un user are cont, permiţându-le prietenilor din alte reţele să vizualizeze şi celelalte profile (bineînţeles, dacă user-ul îşi dă acordul). Având la dispoziţie un nick-name sau o adresă de mail poţi verifica existenţa vreunui prieten sau contact pe vreuna din reţelele sociale.

Multe proiecte au avut parte de o transpunere în realitatea virtuală -vezi proiecte ca LifePlus– , ceea ce permite utilizatorilor să se integreze în peisaj şi să interacţioneze cu agenţi virtuali. Aşa a apărut conceptul de e-vizitator.

Photo credits: Pargon

Restrâns, cercetătorii din intreaga lumea au creat realităţii virtuale în care 2 persoane aflate la distanţă una de alta, puteau face sex şi chiar simţi ca în realitate. Bineînţeles, ăsta e doar un exemplu, proiecte sunt multiple.

Pe viitor, nu ne putem aştepta decât la integrarea tuturor acestor aspecte în realităţi sociale virtuale, atunci când tehnologia necesară va fi la dispoziţia majorităţii. Nu ne va mai mira faptul că, prin intermediul unui HMD, a unor cyber gloves şi alte accesorii, ne vom transpune în realităţi sociale virtuale pentru a interacţiona direct cu prietenii aflaţi la distanţă, la o partidă de şah sau pentru a împărtăşi idei în faţa unor panorame făcute în cine ştie ce drumeţii sau pentru a achiziţiona cine ştie ce produs. Exemplele pot fi multiple.

Blog Reactions

About Petruș Lungu

Absolvent de Turism - Sevicii în cadrul ASE București, licență în domeniul turismului electronic, masterand în sisteme informatice pentru managementul proceselor economice, pasionat de turismul electronic în toate formele sale (online, digital, virtual). Mai multe detalii aici.

Related posts

2 comments

Salut!

Când am spus „lumi virtuale ca SecondLife sau eRepublik”, nu m-am gândit că eRepublik este asemănător cu SL, ci doar că există în jurul aceleiaşi idei de simulator online, fie el 3D sau de tip forum/chat, unde fiecare user îşi câştigă un statut conturat într-un personaj 3D sau într-un profil de forum.

O zi bună!

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.